Asociația cultural-educativă Ambasadorii prieteniei

A doua zi a ȘCOLII ALTFEL – 7 aprilie 2015

 

Oameni și ziduri! Sighișoara se potrivește perfect în ideea excursiei noastre. Oamenii și zidurile vechi au o viață comună. Clădirile importante în trecut adăpostesc și astăzi instituții publice (liceu, muzeu, primărie) sau au fost valorificate în scop turistic (mici pensiuni, crame, restaurante sunt întreținute de întreprinzători locali cu respect pentru trecut și pentru armonia întregului oraș vechi). Locuitorii din cetatea medievală își cară cumpărăturile pe străduțele pietruite și tresar cînd un turist aleargă să mai prindă deschis un turn sau alt edificiu care se vizitează cu program. Oameni de acum sute de ani despre care se învață la școală dau numele unor afaceri și poți cumpăra plante pentru ceaiuri sau merge să consulți un avocat în clădiri construite pe la 1600. Târgoviștenii (care au pus termopan la zidurile de la Curtea Domnească și care acum “admiră” mușchiul crescut printre cărămizi și ocolesc bălțile formate din cauza umidității foarte mari) au enorm de învățat despre cum se respectă istoria de la cei care îngrijesc Sighișoara. Alexandru, Ana-Maria și Tudor ne-au spus în autocar ce au citit despre orașul medieval.

Drumul spre Biertan a fost uscat (mare diferență față de vremea de ieri) și relativ senin. Dealuri verzi, copaci care începeau să înmugurească, oi și case ale căror acoperișuri preluau liniile reliefului formau un peisaj extrem de liniștitor. Nu am prea văzut oameni pe stradă în Biertan. La biserica fortificată (cu peste 300 de ani mai nouă decît cea din Viscri) am găsit cîțiva turiști (în majoritate, tot elevi) și constructori care reparau lucruri mărunte în jur. Ghidul ne-a lăsat aceeași impresie de om al locului care simte trecutul ca pe ceva viu și prețuiește valoarea vieții despre care le vorbește vizitatorilor. Edificiile (ziduri, turnuri și, mai ales, biserica evanghelică) sunt destul de deteriorate, dar faptul că fac parte din Patrimoniul Cultural Universal UNESCO ne dă speranța că se vor găsi soluții pentru reconstruirea lor completă.

La Alțâna am întîlnit doi frați tineri (Eugen și Ștefan Vaida) care s-au născut în sat, au studiat artele și arhitectura și au înființat un muzeu interetnic într-o casă săsească pe care au cumpărat-o. Multele obiecte gospodărești mărunte ilustrează conviețuirea românilor, sașilor, secuilor și țiganilor din zona respectivă. Țiglele inscripționate sînt mîndria muzeului care inițiază tot felul de activități pentru turiști și pentru oamenii locului. Ideea fraților Vaida este că valorile din trecut trebuie să fie cunoscute, în primul rînd, de către actualii trăitori din locul respectiv și apoi prezentate turiștilor. Cum se face un gard din nuiele sau un toc de fereastră, cum se țese, cum se modelează lutul, cum se renovează fațada unei case săsești sînt lucruri pe care ei le organizează pentru elevii din sat sau din zonă, dar și pentru turiști, în perioada verii. Elevii au fost extrem de impresionați de combinația de spirit antreprenorial (muzeul face parte dintr-o mică rețea națională de muzee sătești organizate de împătimiți ai tradițiilor, stilului de viață autentic și sănatos), profesionalism (Eugen este consultant pentru Ministerul Culturii, Ștefan reconstruiește case săsești) și enormă pasiune și credință a celor doi tineri. Atîta siguranță de sine, energie, seninătate într-o întreprindere nu tocmai în trend sînt un exemplu extraordinar pentru adolescenții derutați, nehotărîți sau doar neatenți la lucrurile valoroase.

Foarte neobișnuită pentru elevi a fost și întîlnirea cu cercetașii din Nocrich. Reli, o fostă colegă de liceu din Târgoviște s-a stabilit de curînd acolo și, pe lîngă faptul că ne-a sugerat traseul pentru întreaga excursie (îi vom mulțumi mult timp pentru acest lucru), ne-a făcut cunoștință cu tinerii români (localnici să orădeni) și străini (erau acolo niște voluntari din Cehia și Portugalia) de la Centrul cercetășesc instalat într-o casă parohială nefolosită. După ce au contribuit substanțial la renovarea ei, voluntarii români și străini organizează acolo tot felul de activități de dezvoltare personală pentru copiii și tinerii din sat sau din zonă. Amenajarea unei grădini, învățarea limbii engleze, ateliere de olărit sau alte meșteșuguri pe cale de dispariție sînt activități care atrag interesul participanților. Unul dintre voluntari era de vîrsta elevilor noștri și a fost foarte convingătoare pledoaria lui pentru implicarea în activități în folosul comunității, care, ulterior, se pot dovedi chiar profesia pe care dorești să o practici o viață.

La Sibiu am ajuns seara și ne-am planificat vizita de a doua zi la Muzeul Brukenthal. Se pare că vremea redevine normală pentru luna aprilie și ne vom putea bucura de o plimbare completă prin capitala culturală europeană a anului 2007.DSCI0195

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la aprilie 8, 2015 de în Noutăți, Uncategorized.
<span>%d</span> blogeri au apreciat: