Muzeul Inter-etnic ALȚÂNA, 7 aprilie 2015

         Timpul petrecut în comuna Alţâna din judeţul Sibiu m-a învăţat că oamenii care trăiesc într-un anumit loc sunt la fel de importanţi pe cât este şi locul în sine. Oamenii din această comună sunt norocoşi că s-au născut şi trăiesc acolo şi ar trebui să ducă mai departe tradiţiile.

      În Alţâna încă se păstrează arhitectura tradiţională, iar acest lucru m-a surprins deoarece, aşa cum spuneau şi cei doi fraţi stabiliţi acolo, Ştefan şi Eugen Vaida, oamenii care locuiesc în mediul rural au început să nu mai pună preţ pe tradiţionalism şi se îndreaptă spre modernism. Cei doi au profesiile de restaurator şi arhitect, dar au ales să facă ceva diferit cu viaţa lor şi s-au decis să trăiască în Alţâna.

        Ştefan Vaida mi-a demonstrat că dacă vrei ceva din adâncul inimii poţi să reuşeşti. Acesta a fost pasionat de mic de obiectele tradiţionale şi la maturitate a reuşit să înfiinţeze din surse proprii Muzeul Interetnic Alţâna. În acest muzeu predomină costumele tradiţionale şi mobilierul pictat din lemn sau ceramică. Însă, cea mai interesantă colecţie este cea de ţigle istorice inscripţionate cu însemne care protejau casele de spiritele rele. Despre aceste ţigle şi sculpturi din ceramică am aflat mai multe de la Eugen Vaida care ne-a făcut turul muzeului.

   Scopul acestui muzeu este acela de a prezenta viaţa intercomunitară a satului tradiţional din sudul Transilvaniei, dar mai ales influenţele reciproce interetnice dintre români, ţigani şi saşi.

(Diana Cotîrlea, XF, CN Const. Carabella, Târgoviște)

Am ajuns în ultima zi a unei experiențe inedite. Această excursie s-a potrivit perfect cu numele acestei săptămâni de școală  altfel. Pentru aceste trei zile împreuna cu colegii mei am fost pe rând ghizi, reporteri și redactori. Traseul ales este unul inedit. Viscri, Sighișoara, Biertan, Alțâna, Nocrich, Sibiu, sunt câteva dintre  cele mai frumoase  locuri din Transilvania. Pentru mine, Alțâna  a fost cel mai impresionant. Emoția pe care am  simțit-o în momentul în care am întrebat-o  pe doamna Aurelia Olaru dacă este fericită cu alegerea curajoasă pe care a  făcut-o de a se muta într-un sat modest pentru a valodifica tradițiile și cultura pe care noi încă le mai avem. În momentul acela am realizat că orice lucru material  este neseminificativ. Fericirea se ascunde în spatele lucrurilor mici. Am simțit nevoia să îi  mulțumesc pentru că mi-a demonstrat un lucru pe care nu-l credeam posibil.

 Această experiență va ramâne mereu în mintea mea, dar  mai ales în suflet.

(Simona Mircea, XI B, CN Const. Carabella, Târgoviște)