Asociația cultural-educativă Ambasadorii prieteniei

Întoarcere în leagănul democrației în vremuri de criză

Între 13 și 15 iunie 2018 am participat la ultimul seminar din cadrul proiectului STEPS – Survival Toolkit for EDC in Postfactual Societies care s-a desfășurat la Centrul pentru Studii Elenistice al Universității Harvard aflat în Nafplio, prima capitală a Greciei (1823-1834). Dificultatea vremurilor pe care le trăim (ilustrată inclusiv prin tema proiectului) a fost tratată inspirat într-un loc strîns legat de funcționarea democrației, cu aportul unor minți luminate din domeniul educației și științelor politice din țara gazdă (prof. Despina Karakatsani de la Universitatea Peloponnese https://www.uop.gr/images/Presentation_UoP_eng2.pdf , prof. Yiannis Roussakis de la Universitatea Thesally http://www.uth.gr/en/studies/departments și prof. Dimitris N. Chryssochoou de la Universitatea Panteion http://deps.panteion.gr/index.php/en/faculty-menu ) și cu energia și creativitatea specifice activiștilor pentru drepturile omului (au fost prezenți 35 de colegi din Bulgaria, Grecia, Italia, Estonia, Letonia, Germania, Austria, Elveția, Cehia, Rusia, Norvegia, Olanda, Spania și România). Ramon Martinez/Zink Asturias, Georg Pirker/Arbeitskreis deutscher Bildungsstatten-AdB și Dora Katsamori/Universitatea Peloponnese au fost organizatorii acestui eveniment notabil al rețelei DARE (rețeaua europeană de educatori pentru democrație și drepturile omului fondată în 2003 din care face parte și Asociația „Ambasadorii prieteniei”).

În prima zi, Prof. Despina Karakatsani a prezentat un studiu referitor la influența populismului, naționalismului și postfactualismului asupra educației civice formale din Grecia și alte 13 țări (4.920 de elevi între 11 și 18 ani). Condițiile sociale și politice par similare în Grecia și România (populație săracă, cultura oportunismului foarte dezvoltată, educație civică slabă, corupție, stat ineficient, importanța legăturilor de familie și a cutumelor bisericii ortodoxe). În Grecia, radicalizarea se manifestă după criza economică din 2008. Populiștii vor legitimitate, confirmarea teoriei lor (elitele sunt imorale, poporul este bun, pluralismul este rău etc.), dar ocupă statul cu clientela de partid și cu persoane corupte, nu corectează democrația liberală pe care o critică. Școala educă tinerii să se implice în comunitate pentru propria dezvoltare și pentru evoluția societății.

Atelierul condus de Danilo Vicca (Școala ca instrument al păcii/Italia) a abordat confuzia digitală în contextul cetățeniei digitale. Prima cerință a fost să formăm o linie în funcție de poziția fiecăruia față de diverse afirmații ale formatorului (despre rolul tehnologiei în progresul omenirii) și să ne mișcăm/răzgîndim dacă argumentele colegilor ne conving. Următoarea provocare adresată participanților a fost să explicăm sintagma revoluție digitală unui copil de 7 ani, respectiv unei doamne de 70 de ani. Toți ne-am gîndit la nevoile concrete ale celor două persoane, la cum se pot integra ele mai bine în societatea zilelor noastre prin intemediul noilor tehnologii. Apoi, ni s-a cerut să alegem o fotografie care ilustrează cel mai bine efectul pozitiv sau negativ al digitalizării asupra vieții noastre zilnice și, lucrînd în pereche, să precizăm cum se corelează dimensiunea aleasă (din atotcuprinzătoarea revoluție digitală) cu acțiunea politică la orice nivel, demersurile individuale sau educația.

Prezentarea Kseniei Gavrikova (Institutul de drept Prințul P.G. Oldenburgsky/Rusia) ne-a șocat pe mulți prin diferența uriașă dintre condițiile politice concrete în care activează acei oameni (populism de dreapta, oligarhie, dispariția persoanelor publice incomode, torturarea oponenților, interdicția utilizării finanțărilor externe etc.) și diversitatea și profunzimea abordărilor lor (procese simulate pentru studenți, educație pentru conservarea mediului, cursuri de drepturile omului pentru profesori, activități practice pentru elevi de diferite vîrste). Pentru mine, Populism, fapte și războiul informatic – o perspectivă din Rusia a fost trezirea la realitate făcută de o persoană foarte tînără care are deja experiență în lupta de uzură cu un sistem foarte bine rodat.

Robert Lovell (DEMOKRATIVE/Elveția) a prezentat un joc (pe carton) în curs de testare și a fost persoana cea mai diferită ca pregătire în cercul de participanți (editor de jocuri, nu activist sau cercetător în domeniul drepturilor omului sau educației civice). Jocul este destinat elevilor și se dezvoltă ca o temă pentru masteranzii la științe politice. Tema jocului este democrația (instituțiile statului, rolul cetățenilor etc.). Așteptăm un rezumat în limba engleză, deoarece jocul este în limba germană. Oricum, realizarea lui de către viitorii politicieni sau comentatori/analiști politici este o idee pe cît de sănătoasă, pe atît de inovatoare pentru România.

Ziua de 14 iunie a debutat cu o provocare în stilul cu care ne-a obișnuit inepuizabilul nostru coleg Ramon: să realizăm o știre falsă despre noi înșine. Cei mai mulți participanți au avut idei legate de folosirea tehnologiei peste ani și de viața extra-profesională. Prima prezentare a fost susținută de colegele din Cehia – Simona Sitnerova și Zuzana Schreiberova – Centrul Multicultural din Praga). Simona, profesoară debutantă, ne-a expus cîteva activități desfășurate de Asociația Democracy Go cu școala sa și cu universitatea: intervievarea unor personalități de către tineri, realizarea unor piese de teatru despre crimele naziștilor din al doilea război mondial, prezentări în Senat ale situației migranților, dezbateri – ar trebui să se implice elevii în politică?, cafenea a opiniilor tinerilor, marșuri în stradă cu pancarte care îndemnau la dialog/participare publică – Să discutăm!. Imbatabila Zuzana ne-a împărtășit emoționanta sa experiență de analizare a lanțului de e-mail-uri trimise vîrstnicilor din țara sa cu diverse ocazii electorale (Chain emails – secret face of propaganda). Minciuna, manipularea, falsurile (se apropie invazia musulmană în anumite orașe, candidatul la președinție este pedofil sau aparține unui club al prietenilor Rusiei), marotele cunoscute (grupurile oculte gen Soros distrug țara) au fost intrumentele folosite în Cehia pentru obținerea votului dorit de la persoanele vîrstnice. Neputînd comunica mult în afara grupului lor, unele fiind imobilizate în casă și urmărind mult postul public de televiziune, avînd încredere în prietenii de la care primeau respectivele mesajele otrăvite (retransmise, desigur), bucurîndu-se de serviciile și sfaturile promise de entitățile care îi contactau (medicație naturistă, metode netradiționale de recuperare, asistență juridică, protecție împotriva hoților și celor care vin la ușă cu gînd de înșelătorie etc.) etc. vîrstnicii respectivi au fost timp de 2-3 ani victime sigure ale manipulării cu scopuri electorale. Folosind Google reverse search, întîlniri fața în față cu seniorii, prezentînd propria reacție după expunerea la respectivele știri false, Zuzana a fost eficientă și credibilă în demontarea respectivelor forme de manipulare. Victimele au înțeles mecanismul, în general și întreaga societate a fost șocată să vadă ce dezastru pe termen lung produce defectarea comunicării intergeneraționale, izolarea în propriile bule ale diverselor categorii de cetățeni. Amestecînd minciunile în articole corecte, oferind și servicii necesare publicului respectiv, avînd la îndemînă mijloace tehnice redutabile și mulți pioni care răspîndesc falsurile și contrafac evenimentele, respectivii populiști cehi au distrus personalități cunoscute, au pus sub semnul întrebării rostul UE (și al prezenței țării în comunitate) și au deformat imaginea islamului în viziunea populației locale.

Moritz Borchardt și Frederico Carreiro – Culture Goes Europe/Germania au prezentat modalități de reducere a efectelor populismului, postfactualismului și radicalizării prin proiecte locale și internaționale desfășurate în zone rurale din Turingia (zona din centrul Germaniei, cu multe localități mici, artiști pop, rockeri și, în ultimii ani, susținători ai extremei drepte). Mobilizînd specialiști și activiști din toată lumea (Frederico este din Portugalia) asociația CGE organizează discuții publice în piețe (drepturile omului în contextele acelui cartier), spectacole și tot felul de acțiuni interculturale în spațiile aparținînd entităților emblematice ale zonei, expoziții de fotografii (care sunt și analizate pentru dezvoltarea sentimentului proprietății) realizate de amatori, rememorări dureroase dar și recuperatoare (în locul unde au fost fabricate cuptoarele în care au fost arși evreii în al doilea război mondial), materiale neconvenționale (enciclopedia antidiscriminării realizată de tineri), demonstrații civice (Never forget! Never again!), vizionări de filme cu mesaj civic, educarea oamenilor (inclusiv a refugiaților) în managementul proiectelor/patrimoniu/legătura proprietate-dezvoltare etc. Lecțiile învățate de membrii acestui ONG internațional sunt foarte valoroase și în contextul nostru (România și Ambasadorii prieteniei): educă și rememorează, acționează punctual la momentul potrivit, centrează-te pe nevoile și condițiile locului de intervenție, ieși din bula ta (ONG-ul tău).

Miniprelegerile despre fenomenele analizate în proiectul STEPS (populism, radicalizare, extremism, postfactualism) și despre reziliența democrației susținute de prof. Despina Karakatsani, prof. Yiannis Roussakis și prof. Dimitris N. Chryssochoou ne-au solicitat major atît din punct de vedere intelectual cît și al mobilizării responsabilității civice. Criza economică este considerată cauza creșterii și complicării multor probleme deja existente. Educația este mai afectată decît alte domenii pentru că ea se bazează pe principii etice și politice îndelung verificate și consolidate care acum sunt aruncate în aer. Rostul nostru este să îi ajutăm pe tineri să își stabilească un nou set de valori/principii/etc. pe care să își construiască propria viață. Ieșirea din criză, salvarea democrației se petrece cînd speranța este mai mare decît frica, dacă noul mod de acțiune (pentru că reziliența înseamnă un echilibru dinamic, nu întoarcerea la o stare pozitivă din trecut) este personal-experențial-practic-treptat. Acest mod de acțiune trebuie să repare disjuncțiile, rupturile dintre componentele esențiale ale vieții sociale.

Populismul este o ideologie, o strategie sau un discurs, toate păguboase pentru societate. Populiștii nu pot fi împiedicați să ajungă la putere sau alungați de pe scena politică decît prin mijloace democratice. ONG-iștii și oponenții politici trebuie să îi critice. Radicalizarea apare din cauze diverse și presupune apariția confruntării violente, ceea ce poate justifica decretarea stării de urgență și aplicarea unor măsuri excepționale, care este foarte posibil să nu conducă la depășirea crizei. Aceasta nu poate fi depășită prin conservarea sistemului care s-a blocat. Identificarea cauzelor crizei și recunoașterea nevoii de schimbare (valori, metode, actori etc.) sunt primele măsuri pentru redresare. Educația a devenit ineficientă la nivel global. Ea nu mai face față acestor probleme (radicalizare, populism etc,): inegalitățile sunt tot mai mari, marginalizații nu mai pot fi aduși la normalitate, dreptul la educație este foarte afectat de criză și tocmai educația poate rezolva situația. Educația însemna “predarea” adevărului, dar cum mai stau lucrurile în era post-adevăr? Frica este tratată prin măsuri de securitate colectivă dar astfel se blochează tocmai resursele pentru eliberare. Reziliența democrației înseamnă mobilizarea resurselor proprii (flexibilitate, redescoperire, recuperarea celor bune, adaptare și inovare). În era post-adevăr, prof. Yiannis Roussakis pledează pentru o educație a speranței, a plăcerii cunoașterii pe care o simt elevii, a satisfacției rezultatului și interesului pentru proces.

Ilze Tralmaka – Societatea baltică pentru drepturile omului/Letonia consideră că o anumită doză de populism este necesară în democrație pentru a ține treze elitele conducătoare. De asemenea, pledează pentru includerea drepturilor omului în toate politicile publice și dezvoltarea simțului proprietății și la cei ușor manipulabili. Rămîne încă nerezolvată problema accesului la publicul susținător al populiștilor (cum putem fi noi ascultați și credibili acolo?). Călin Rus – Institutul Intercultural Timișoara nu acceptă nici un strop de populism în democrație și are încredere în reglarea crizei prin dialog politic (nu printr-un limbaj al războiului) care este chiar materia competențelor pentru o cultură democratică elaborate de către Consiliul Europei. Georg Pirker – Arbeitskreis deutscher Bildungsstatten-AdB propune acțiuni tenace în sensul recuperării/echilibrării democrației chiar dacă demersurile noastre se lovesc de refuzul colaborării altor actori din comunitate. Prof. Yiannis Roussakis are încredere în ONG-uri și specifică maniera militantă pe care trebuie să o ia educația pentru democrație și drepturile omului. Nu are sens așteptarea că oamenii le vor întoarce spatele populiștilor pentru că democrația este mai ofertantă (mulți oameni au sărăcit în democrație, britanicii au votat pentru părăsirea UE deși veniturile lor au crescut substanțial în perioada în care țara a făcut parte din UE etc.). Alți participanți semnalează faptul că populismul atinge puterea și opoziția, dar și societatea civilă din unele țări. Lupta europenilor pentru democrație a scăzut în ultimele decade.

Profesorii Dimitris N. Chryssochoou și Despina Karakatsani pledează pentru simbioza dintre demos și cratos (oamenii și procedurile să funcționeze eficient în parteneriat, indiferent de sentimentele pasagere, democrația este viață politică reală, cetățenii sunt conștienți de ei înșiși și se autoguvernează cunoscînd insituțiile și procedurile specifice), reformarea și nu cramponarea de vechea stare a democrației, comportament civic și din partea celor care dețin puterea (economică, politică etc.), atitudine proactivă/advocacy a societății civile și mass media pentru salvarea democrației.

Ultima zi a seminarului, 15 iunie, a fost dedicată unui atelier complex desfășurat în cadrul Departamentului pentru studii teatrale al Facultății de arte, Universitatea Peloponez (http://www.theatroedu.gr/). Rețeaua greacă a teatrelor pentru educație (http://ts.uop.gr/en/gr/), sprijinită de UNHCR lucrează în comunitățile în care există refugiați pentru demontarea stereotipiilor care afectează comunicarea. Am fost antrenați în mai multe episoade de teatru forum pe baza unui caz tipic (o elevă musulmană este împiedicată de părinții din comunitate și de profesori să frecventeze școala din orașul în care s-a refugiat, dar cîțiva elevi încearcă să o ajute). Această metodă este o repetiție pentru viața reală. Actorii și antrenorii ne spun că există deja mai multe festivaluri de astfel de teatru realizat de elevi și că situația din respectivele comunități se îmbunătățește. Sensibilitatea, creativitatea și receptivitatea formatorilor noștri (coordonați de Dr. Zoniou Christina) ne-au convins cu privire la efectele acestei abordări asupra calității democrației și ne-au amintit că ne aflăm în țara care a inventat teatrul chiar înaintea democrației.

Activitățile la care nu am participat (deoarece s-au desfășurat simultan cu cele pe care le-am prezentat) au fost: Competențe democratice (elaborate într-un program al Consiliului Europei) – cadru suficient pentru învățare? (Călin Rus – Institutul Intercultural/Timișoara), Lucrînd pentru Europa înseamnă să te opui tendințelor generale? Activități pentru tinerii din mediul rural (Markus Plasencia – Panthersie for Europe/Austria), Enciclopedia online a migrației – construirea unei punți între mediul academic și public (Zbynek Mucha – Cehia).

Ultima activitate a seminarului a constat în trecerea în revistă a materialelor pentru produsul final – Kitul de supraviețuire pentru ECD în epoca post-adevăr. S-a propus ca pe lîngă varianta online a materialului integral să realizăm și fișe tipărite cu exemplele concrete utile practicienilor din domeniul educației pentru democrație și drepturile omului. În luna iulie vor fi accesibile recomandările bazate pe cooperarea din cadrul proiectului STEPS, exemple de activități non-formale pe temele proiectului și explicații referitoare la provocările populismului, extremismului, postfactualismului. Vom atașa link-ul la toolkit imediat ce el va fi finalizat. Pînă atunci. puteți vizita platformele DARE (https://dare-network.blogspot.com/p/blog-page_3.html ).

Corina Leca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la iunie 27, 2018 de în Noutăți, Uncategorized.
<span>%d</span> blogeri au apreciat: