Asociația cultural-educativă Ambasadorii prieteniei

Așa ceva/cineva … chiar există!

Gala din acest an a Fundației Comunitare Dâmbovița https://fundatiicomunitare.ro/fundatii/fundatia-comunitara-dambovita/  (desfășurată pe 16 decembrie la Hotelul Nova din Târgoviște) a avut cel puțin două puncte forte: prezentarea parcursului de voluntar făcută de Vlad Voiculescu și evocarea experiențelor elevilor bursieri din cei cinci ani. Aceștia au primit o răsplată pentru talentul și determinarea lor, timp de un an, dar experiența de învățare oferită de colaborarea cu fundația îi face să revină la acțiunile acesteia și după ce au plecat din Târgoviște.

Plăcerea cu care au dansat copiii din Gura Ocniței și drăgostea pe care le-o arăta instructoarea lor, sensibilitatea și energia scrierilor celor două autoare care au citit din propriile creații, seriozitatea interpretării elevului violoncelist, originalitatea și căldura lucrărilor tinerilor artiști vîndute la licitație m-au umplut de bucurie și speranță. Punctul culminant, pentru mine, a fost adevăratul discurs motivațional al lui Vlad (tînărul din Brănești cu studii economice la Viena, inițiatorul rețelei de aducere a citostaticelor pentru bolnavii din România, unul dintre fondatorii Magic-elor – tabăra de lîngă Pucioasa, casele pentru părinții copiilor bolnavi de cancer, cutiile cu de toate destinate acelorași copii). Folosesc formularea aceasta, mult prea vînturată de ceva timp, doar pentru că redă foarte clar efectul pe care l-a produs descrierea proaspătă, cursivă și provocatoare pe care Vlad ar fi putut să o continue mult mai mult decît i-a permis programul evenimentului. Ce altceva mai firesc ar fi putut face un tînăr sănătos la minte și la suflet care și-a dat seama că bolnavii de cancer din țara lui nu au medicamentele absolut necesare? Pentru că ele erau disponibile în noua lui țară (adică existau în farmacie, unde lucrau niște oameni care puteau înțelege nedreptatea pe care o trăiau niște semeni de-ai lor) sigur că nu putea decît să înceapă să cumpere (cu rețete aduse din România, uneori la un preț mai mic oferit de patroni) medicamentele și să le ducă sau să le trimită celor care aveau neapărat nevoie de ele. Bulgărele de zăpadă se rostogolea tot mai repede pentru că tot mai mulți oameni care veneau din străinătate s-au implicat în circuitul medicamentelor salvatoare. Lucrurile foarte necesare chiar se întîmplă!

Cînd vezi că rudele care îi însoțesc în spital pe bolnavii de cancer, nu au unde să doarmă sau să se spele și cum să rămînă oameni (fiindcă doar așa îi pot ajuta pe cei bolnavi), nu poți decît să le găsești sau pregătești un loc decent unde să facă cele mai firești lucruri personale și să se încarce în permanență pentru marea încercare cărei trebuie să îi facă față. În cîte spitale din țara noastră se organizează ad-hoc astfel de soluții? Vlad ne-a povestit că după construirea Magic Home de la Fundeni/București, au apărut mai multe case și apartamente (oferite de cetățeni) în toată țara. Solidaritatea poate fi și copleșitoare…

Este peste puterile multor oameni să se implice în situațiile limită ale semenilor. Suntem recunoscători pentru norocul de a nu fi în acea situație, dar nu găsim resurse emoționale pentru a ușura foarte concret viața celor loviți de boală sau ghinion. Tot seninul, echilibratul și… eficientul Vlad spunea că omuleții care vin vara la MagiCamp au o bucurie să trăiască și să se joace care îi energizează și pe voluntarii care se adună la Brănești de cîțiva ani. Printre ei se află și elevi de la Liceul de arte din Târgoviște care au participat și la proiectele Asociației „Ambasadorii prieteniei”. La vremea respectivă ei au ales să se dedice voluntariatului din MagiCamp și acum am înțeles de ce.

Poveștile (tăios de adevărate) spuse de Vlad ilustrează, alături de alte realități recente, o societate civilă tot mai funcțională.  Cetățenii fac deseori cele mai grele lucruri de care au nevoie oamenii (construiesc spitale, cumpără echipamente scumpe, muncesc fără plată, găsesc experții necesari într-o anumită situație etc. etc.). Ne mai trebuie multe reflexe civice, multe exemple pozitive, diverse reușite împărtășite pentru ca oamenii să reacționeze prompt și eficient la cele mai mari provocări din societatea noastră. Dimensiunea și persistența succeselor obținute de Vlad și colegii săi sunt însă motive reale de optimism privind dinamica implicării civice, dar, cu precădere, surse de inspirație și de învățare concretă pentru rezolvarea altor probleme spinoase. Nu trebuie decît să ne menținem sau să redevenim oameni. Să fim activi, atenți, creativi, empatici, solidari, curajoși, perseverenți… Liberi și responsabili. Altfel, suntem doar măști ale unor cuvinte prețioase.

Mulțumim pentru normalitatea ta, Vlad!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la decembrie 18, 2019 de în Noutăți, Uncategorized.
%d blogeri au apreciat: