Asociația cultural-educativă Ambasadorii prieteniei

Dacă pandemia te trimite prea des în vacanţă, o poţi trata virtual cu metode de cercetare a realităţii…

După multe luni de ciudă pentru planurile de lucru cu elevii suspendate, idei rămase fără reacţie din partea practicienilor, strategii de formare a profesorilor bazate pe realităţile evidenţiate de diverse evaluări şi lecturi super interesante mulţumită materialelor oferite de colegii din Marea Britanie, pe 2 noiembrie, am reuşit performanţa de a organiza un scurt atelier cu aproximativ 25 de profesori de la 5 şcoli din judeţ (Şc. Gimnazială “Iancu Văcărescu” din Văcăreşti, Şc. Gimnazială “Şerban Cioculescu” din Găeşti, Liceul de arte “Bălaşa Doamna”, Liceul “Voievodul Mircea” şi Şcoala Gimnazială “Mihai Viteazul” din Târgovişte) în cadrul Proiectului Am I European?. Echipa de facilitatori formată uluitor de repede s-a îmbinat perfect cu specificul metodelor prezentate şi a reuşit să stîrnească interesul participanţilor prin:

– prezentarea cîtorva informaţii cu privire la proiect (de ce este necesar în această perioadă chiar mai mult decît s-a gîndit în momentul scrierii aplicaţiei),

-trecerea în revistă a unei bogate şi diverse experienţe recente de lucru cu elevi între 10 şi 17 ani (cercetarea unor aspecte geografice şi culturale ale celor 4 ţări implicate în proiect – literatură, arhitectură, istorie, gastronomie; dezbaterea problemelor momentului – pandemie, vaccinare, poluare, discriminare, violenţă, manipulare; investigarea opiniilor membrilor comunităţii; analizarea statutului drepturilor omului/copilului, identificarea prejudecăţilor, conştientizarea rolului educaţiei etc.),

-testarea în grupuri mici (folosind aplicaţiile Zoom şi Jamboard) a unor metode de analiză-cercetare a realităţii menite să dezvolte gîndirea critică; înţelegrea corectă a informaţiilor-ştirilor-opiniilor; capacitatea de corelare a fenomenelor-evenimentelor-intereselor din viaţa cotidiană şi pe cea de identificarea cauzelor şi consecinţelor unor fapte-decizii etc. şi raportarea respectivelor instrumente pedagogice la contextul de învăţare şi la nevoile concrete ale elevilor din clasele participanţilor la atelier.

Deşi activitatea din deschiderea atelierului a stimulat energia, creativitatea şi solidaritatea profesorilor care au prezentat tot felul de simboluri româneşti şi europene găsite la îndemînă (de la vase de lut şi alte obiecte artizanale, la peisaje de munte – fiindcă acolo se afla o profesoară; de la cărţi de poveşti şi istorie recentă, la daruri primite în mobilităţile Erasmus+ din diverse ţări; de la produse cosmetice româneşti şi europene, la clădiri de patrimoniu – dintre care unele găzduiesc chiar şcoli), cele două prezentări care au urmat nu au inspirat imediat întrebări sau comentarii. Activitatea practică a creat însă atmosfera dorită: profesorii au discutat aplicat despre metodele de investigaţie şi tehnicile de interogare prezentate de cei patru facilitatori.

Grupa Danielei Stan a aplicat roata consecinţelor la fenomenul bullying tot mai prezent în viaţa elevilor noştri şi a analizat utilitatea metodei misterelor pentru corelarea diferitelor fenomene-nevoi din lumea actuală (manifestări climatice extreme, nivel de viaţă, turism).

Diana Oprea şi-a provocat colegii de grupă să analizeze/interogheze fotografii cu impact emoţional (un copil legat cu lanţuri de un copac pe strada unui oraş din Asia) şi să construiască lanţuri de ce cît mai lungi pentru identificarea cauzelor unor probleme reale (închiderea şcolilor în pandemie).

După explicarea metodei „lanțul de ce-urilor”, prima reacție a cadrelor didactice participante a fost „e greu să aplicăm la clasele mici” sau „metoda nu poate fi aplicată la disciplina pe care o predau”. Am exemplificat la limba și literatura română, (clasa a X-a, text suport „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă) cum întrebările adresate pot oferi răspunsuri și apoi genera alte întrebări (de la general la particular) pentru a ne atinge obiectivele lecției. Demersul practic a venit apoi în ajutor. Exersând metoda pornind de la o fotografie și cu libertatea de a adresa prima întrebare pe direcția dorită de „cursant”, am înțeles mai ușor cum, folosind lanțul de ce-urilor și pornind de la o imagine potrivită, putem susține o activitate pe tema drepturilor copilului/mituri și prejudecăți/imaginea neputinței etc. Concluzia participanților a fost că metoda poate fi adaptată la orice vârstă, că îi implică activ pe elevi în procesul de predare-învățare și încurajează gândirea critică. Aș adăuga faptul că este o metodă bună în a observa sfera preocupărilor și a intereselor elevilor, în funcție de întrebările pe care le adresează!

Grupa Roxanei Ciobanu a verificat materiale media pentru a evidenţia ştirile false (pe teme despre examene, pandemie etc.).

Grupa Luminiţei Bobeş a schiţat cursul unui rîu pentru a atinge obiective educaţionale din domeniul protecţiei mediului.

Participanţii au apreciat că metodele analizate dezvoltă gîndirea critică, capacităţile de (auto)analiză şi de adoptare a deciziilor; orientează elevii spre o conduită civică şi pot fi folosite la toate disciplinele, dar trebuie adaptate cu grijă la nivelul de cunoaştere al elevilor şi la experienţa şi tipul de inteligenţă al fiecăruia (ca orice instrument educaţional, de altfel!). Noutatea abordărilor poate fi uşor “îmblînzită” (după cum spun personajele din Micul prinţ) printr-o foarte temeinică studiere şi repetată testare de către profesori, după părerea Luminiţei Bobeş. Unii profesori iubitori de provocări au şi propus colegilor de şcoală să lucreze împreună pe baza acestor metode. Alţi participanţi au sugerat ca tematica (îmbinarea dimensiunilor locală şi europeană) şi abordarea proiectului (punerea în valoare a calităţilor individuale ale elevilor şi valorificarea intereselor lor reale de învăţare-cunoaştere) să fie preluate în proiecte locale şi naţionale.

Echipa asociaţiei este oricînd gata să continue astfel de sesiuni de lucru la nivelul şcolilor din judeţ (din proiect şi din afara lui) şi a încurajat profesorii prezenţi să studieze singuri şi să folosească împreună cu colegii cît mai multe elemente din metodologia minunat de logică, creativă, analitică şi responsabilizatoare oferită în ghidurile Oxfam (https://oxfamilibrary.openrepository.com/bitstream/handle/10546/620105/edu-global-citizenship-teacher-guide-091115-en.pdf?sequence=9&isAllowed=y, https://policy-practice.oxfam.org/resources/teaching-controversial-issues-a-guide-for-teachers-620473/) şi alte surse furnizate în cadrul proiectului (www.sapere.org.uk, https://oldpfc.uvt.ro/programe-postuniversitare/filosofie-pentru-copii/, https://www.montclair.edu/iapc/) şi împărtăşite în cadrul atelierului.

Acest proiect este o şansă nepreţuită de învăţare din mers într-o criză complexă, iar abordările pedagogice propuse (interogarea continuă; corelarea elementelor din realitate; identificarea problemelor şi a cauzelor acestora; proiectarea, testarea şi corectarea unor soluţii în comunităţile noastre etc.) sunt cel mai necesar oxigen în perioada prin care trecem. Ce ar fi să nu ne mai lăsăm nepregătiţi în faţa următoarelor provocări pe care le va întîmpina şcoala noastră şi să ne ridicăm la nivelul REALITĂŢII? Avem cu ce! Avem şi cu CINE?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la noiembrie 4, 2021 de în Meniu principal, Noutăți, Uncategorized.
%d blogeri au apreciat: